azi e vineri... si daca e vineri, e zi libera in egipt... asa ca mi-am luat si eu azi zi libera de la balaurit pe coclauri...
dupa o zi petrecuta in zogomotosul si forfoitorul cairo, idilica oaza Siwa a aparut parca rupta dintr-un alt timp si o alta lume... izolata in apropierea granitei cu libia, neatinsa inca de turismul de masa, siwa mi-a parut cu totul deosebita de celelalte oaze pe care aveam sa le vizitez in egipt... mijlocul de transport standard in siwa este magarusul... iar fortareata din virful delusorului, care a rezistat invadatorilor de tot felul, a fost distrusa de o ploaie care a tinut trei zile... era construita din pamint...
in afara de privitul la rutina vietii de zi cu zi a localnicilor, din siwa se pot face ture cu jeepul printre si peste dunele din desertul de vis-a-vis... nu e chiar raliul Paris-Dakar, dar orsicit... plus balacit in izvoare termale... scuze celor din zone cu clima mai aspra :-)
dupa Siwa a urmat Bahariyya... drumul de la Siwa la Bahariyya e cind mai bun, cind mai rau, cind deloc... nu exista mijloace publice de transport, asa ca, impreuna cu alti trei turisti (doi austrieci insipizi si un portughez), am inchiriat un jeep... al carui sofer a condus cu 100 km/h, indiferent daca drumul era bun, prost sau deloc...
in Bahariyya, impreuna cu Eric si Jim am aranjat de un safari de trei zile in desert... trei zile si, evident, doua nopti... nopti pe care le-am dormit in desert, sub cerul liber... sint mai multe tipuri de desert acolo... desertul alb vechi, desertul alb nou, desertul negru...
Eric si Jim, francezi, unul ghid in alpi, celalalt softist... si ei turisti de profesie... in mali, in cinstea lor, seful de trib le-a oferit un pui... viu... impreuna cu cutitul de rigoare... jim si eric, incurcati, i-au marturisit sefului de trib ca la ei, in franta, puiul vine la supermarket gata transat si ambalat... asa ca seful de trib, incurcat si el, a luat puiul, a luat si cutitul, si-a rezolvat problema... cica puiul a fost foarte bun :-)
craciunul l-am sarbatorit impreuna cu eric si jim in desert, mincind biscuiti si salivind, pardon, povestind despre obiceiurile culinare de craciun ale popoarelor francez si, respectiv, roman... asa am afla ca foie gras merge foarte bine cu un vin alb de sauterne... de tinut minte!
ultima oaza de pe lista a fost Dakhla, unde principalul obiectiv turistic este orasul medieval Al-Qasr...
in Dakhla, la micul dejun am intrat in vorba cu un turist in virsta, inalt, subtire... era din Norvegia, si pornise intr-un tur pe bicicleta in urma cu 5 saptamini din Sinai... a prins o furtuna de nisip de doua zile in desertul alb... urma sa treaca in sudan, apoi in etiopia, destinatia finala fiind africa de sud... pe bicicleta...
din Dakhla am ajuns in Valea Nilului cu autobuzul pina la Asyut, si apoi cu trenul pina la Luxor... tovarasi de drum mi-au fost Dilek si cu prietenul ei spaniol... Dilek, din Constanta, facuse facultatea la Cluj, si acum era la doctorat in Olanda... turisti de profesie si ei...
Luxor, probabil capitala mondiala a hartuirii turistice, a insemnat schimbarea atmosferei... divizii de autocare, cohorte de turisti... vizitat temple si morminte, dat cu balonul cu aer cald pe deasupra nilului...
revelionul a fost unul international, romano-spaniolo-greco-leton... am sarbatorit pe acoperisul unui hotel, cu cabernet sauvignon egiptean cumparat din souq, si pufaind shisha - fumatorii... am incercat si eu gustul... Habby New Year!
am racit... fie c-a fost prea frig, fie ca am luat raceala de la Olga, cu care am pufait din aceeasi shisha...
a urmat Aswan, unde am sperat la o atmosfera mai relaxata... nici vorba... cred ca fiecare al treilea locuitor al Aswan-ului are o felucca, cu care tu, turist, ar trebui sa faci un tur... iar daca nu are felucca, precis are un taxi, o caleasca, sau ceva de vinzare... cheap brice, cheap brice!
am vizitat templul de la Abu Simbel intr-un tur organizat... pentru ca nu prea se putea altfel... am fost trezit la ora 3:00, microbuzul a venit la ora 3:30, la ora 4:00 am plecat din Aswan grupati in convoi cu alte autobuze, care convoi cu timpul s-a rasfirat... am ajuns la templu la ora 7:00, la ora 8:45 am plecat inapoi... mi-e clar, turismul organizat cu program fix nu e pentru mine... pina s-o inventa turismul organizat cu program flexibil, o sa ramin la turismul dezorganizat de capul meu...
mi-a trecut raceala, a luat-o dilek...
multa politie si armata, puncte de control peste tot... nu stiu cit de eficiente... chiar glumeam in gara in luxor, privind la un militar pe care crapa vestonul, imaginindu-l aruncindu-se in bataia gloantelor teroristilor, sa ne apere nu cu pieptu-i vinjos, ci cu burta-i dolofana... noroc ca n-a fost cazul...
de la Aswan m-am intors la Luxor cu felucca... interesant... ne-am impotmolit incercind sa despotmolim o alta felucca, un turist mai entuziast care incerca sa dea o mina de ajutor a cazut in nil...
seara, la un foc de tabara, stateam la povesti cu un cuplu de polonezi, si s-a bagat in vorba si un cuplu de americani... de unde sintem? aha, din Polonia si Romania... nu, el stia doar unde-i New York-ul, si cam atit... aha, si mai banuia si pe unde-s Spania si Franta... si parca si Germania... aici i-am spus sa se opreasca, sa nu cumva sa faca un efort prea mare... cred ca la faza asta s-a cam basicat, pentru ca la o intrebare ulterioara, ce i-a placut mai mult in egipt, a raspuns ca intilnirile cu turistii polonezi si romani... hi, hi
acu', ca sa respect adevarul istoric, trebuie sa spun ca am intilnit si americani care nu numai ca stiau unde-i romania, dar vizitasera chiar si brasovul, si stiau si de castelul lui dracula... tare brand dracula asta...
au urmat templele de la kom ombu si edfu, dupa care am luat un autobuz de noapte din Luxor la Dahab, in Sinai...
chestia cu autobuzul de noapte cred ca fost reflexul nostalgic al unui coche cama argentinian... nici vorba... trebuie reincercat originalul :-))
dahab este o statiune la marea rosie, diferita de monstruozitatile de beton gen hurghada... cu un farmec aparte, si probabil destinata in special celor care iubesc scufundarile si mincarea de peste...
hartuirea turistica este mai discreta, si e in special in limba rusa :-) o buna parte a turistilor de aici sint rusi...
am vizitat oaze cu beduini, canionul colorat, manastirea St Katherine, si am privit la apusul de soare de pe virful Sinai...
plus cura de rosii si pepeni galbeni...
miine plec in iordania
din sinai se poate ajunge in iordania fie cu feribotul, fie prin israel... am ales a doua varianta, fiind mai flexibila si, speram eu, mai ieftina...
flexibila a fost, ieftina nu prea... pentru ca treci o juma’ de ora prin israel trebuie sa platesti o taxa de aproape 100 de shekeli, pe care-i cumperi la granita la un curs infect... ar fi putut instala un bancomat la granita, da’ de ce sa nu faca si ei un gheseft, nu? plus ca soferul de taxi n-a reusit nici din a treia incercare sa-mi dea restul corect...
petra ... "magicul petrei", "farmecul petrei"... poate in filme... nu vreau sa merg cu camila? chiar nu vreau? nu? atunci poate ca vreau sa merg cu magarusul? sau poate cu trasurica? n-am vazut indiana jones, dar sint tare curios daca faza asta se intimpla si in film, pentru ca mie mi s-a intimplat la fiecare colt...
asa ca magia petrei ramine pentru ziua in care oi reusi sa inchiriez tot situl doar pentru mine... partea pozitiva este ca situl este imens (sint bilete pentru o zi, pentru doua zile, si pentru trei si mai multe zile), asa ca cu putzina dibacie poti iesi din traseul standard si scapa de armatele de turisti si de localnicii hartuitori...
wadi rum ... ei da, asta da... o alta fatza a desertului, un alt safari cu jeep-ul... din pacate o zi si-o noapte a fost prea putzin... ca sa simti cu adevarat wadi rum, solutia se pare ca e o tura de mai multe zile cu camila... data viitoare...
intoarcerea din iordania a fost la fel de costisitoare... daca de data asta soferul de taxi evreu mi-a dat restul corect, in egipt smecherul de la ghiseul din autogara si-a retinut, cu de la sine putere, un bacsis de 10 lire... credea ca nu stiu cifrele arabe... ghinion, le stiu... si chiar nu-i las un bacsis? nici macar 5 lire?
in cairo in autogara, taximetristul mi-a cerut 50 de lire pina in centru... i-am spus ca-i dau 5, si s-a socat... ce sa-i fac, el a inceput... pina la urma am platit 10 lire... da’ nu lui
cairo... buluc de lume, claxoane, zgomot, imbulzeala, galagie, smog, inghesuiala, claxoane, mizerie, hartuiala, claxoane... sa spun cinstit, cairo are farmecul lui...
in cairo orice masina e compusa din claxon (obligatoriu) si din restul masinii (optional)... benzi nu sint intotdeauna, iar atunci cind sint indica doar directia de mers, pentru ca altfel nu le respecta nimeni... iar daca o masina are semnalizatorul pornit inseamna ca l-a atins soferul din greseala...
un localnic m-a invatat cum se traverseaza strada in cairo... "inchizi ochii si te increzi in allah"...
asteptam destul de multe de la muzeul de egiptologie.... intr-adevar, mumiile alea regale si comorile lui tutankamon merita, dar muzeul arata saracul ca un depozit prafuit...
iar la giza hartuiala atinge apogeul, fiind vecina cu nesimtirea si obraznicia... si e pacat, pentru ca altfel, acei egipteni care nu vad in tine doar un portofel umblator sint prietenosi, calzi, gata oricind de o glumitza... pacat...
ultima seara, chiar inainte de plecare, am vazut un spectacol sufi, cu dervisi rotitori... a fost senzational....
asa ca ramin cu siwa, desertul alb, wadi rum si sufi...
plus cura de kebab, saorma si kofta... prietenii stiu de ce :-)
cursa tarom pleaca din cairo la 3:30 si ajunge in bucuresti pe la 6 si ceva... e ideal gindita pentru cei care locuiesc in cairo si muncesc in bucuresti, pentru a ajunge la timp la munca
ion
© Ion Rogozea